Bătălia de la Maraton

-Se pot spune foarte multe despre acesta lupta dar realitatea e doar una si anume ca în 49-I-Hr  în acele văi s-a dat o lupta care si acum se vorbeşte de ea.
-Grecia pe atunci nu era o tara unită,era o adunătură de state cum ar fi,Atena,Sparta,Corint si toate cu felul lor de conducere si cu mîndria lor.
-Atena tocmai a scapat de un tiran pe nume Hypius si se confrunta cu problema perşilor,acest ia au trimis emisari la ei si la Sparta dar ambele au fost omorîte si au stîrnit furia marelui Darius 1.
-Lupta s-a dat în anul 49-I-Hr.
-Persii aduna o armata de 300 mii oameni pe care i-au debarcat în peste 600 de vase de război uriaşe.
-Greci au adus peste 12000 de soldaţii.
- Feidipos conducea armata greaca.
-Tactică a fost simpla pentru grecii,acest ia au beneficiat de vase rapide si uşor de manevrat ,au profitat de acest lucru si au distrus peste 400 de vase persane si pierzînd doar 45 de vase din cele 200 ale lor.
-După lupta pe mare au reuşit sa străbată în timp record si sa ajungă chiar în fata flotei persane care vroia sa distrugă Atena ,iar la campurile numite Maraton au castigat si bătălia pe uscat.

Un alt rezumat scurt de la Maraton :
-Bătălia de la Maraton

În sfârşit, se iviră zorii zilei de 13 septembrie 490. Nici nu se înălţă bine soarele, că pământul uscat şi dogora de căldură. Cum atenienii voiseră să-şi întindă oştirea precum şirurile medice, centrul era destul de slab. Plateenii alcătuiau aripa stângă. Era prima dată când atenienii înfruntau o oaste persană; costumele de luptă pestriţe, armele ciudate ale acestei gloate asiatice nu i-au înspăimântat. La un semn, se năpustiră în goană împotriva barbarilor, deşi distanţa dintre cele două oşti era de opt stadii, ca să reducă timpul în care erau expuşi suliţelor barbare.

Violenţa atacului grecesc îi descumpăni pe perşi, care se gândeau să atace ei primii duşmanul strâns ghem ca să se apere. Cu toate acestea, centrul persan, unde se găseau trupele cele mai bune, rezistă atacului, ba chiar izbuti să rupă rândurile atenienilor. Pe aripi însă grecii ieşiră biruitori şi, încercuind mijlocul, veniră în ajutorul tovarăşilor lor, dovedindu-i pe perşi.

Aceştia se retraseră în dezordine către flota lor, care aştepta, ancorată, la mică distanţă de ţărm. Atenienii, îmbătaţi de victorie, se repeziră spre mare şi încercară să împiedice îmbarcarea perşilor. N-au izbutit, dar au nimicit şapte trireme duşmane.

Acolo şi~a găsit moartea glorioasă fratele autorului dramatic Eschil, Cinegire. Acesta se agăţase cu mâna dreaptă de o corabie duşmană. Un ostaş persan i-a retezat mâna. S-a prins imediat de corabie cu mâna cealaltă. I-au tăiat-o şi pe aceasta. Atunci, zice-se, s-a agăţat cu dinţii de vas şi nu i-a dat drumul decât când i-au retezat capul.

Primejdia nu fusese alungatã de tot. O parte din trupele persane, desprinse din oaste înainte de bătălie, naviga spre Atena, nădăjduind să o ia prin surprindere. După un marş forţat de opt ore, hopliţii atenieni, deşi istoviţi de bătălie, s-au îndreptat spre Atena. Duşmanul a găsit locul bine păzit. Flota persană, ancorată la Faleron, a şovăit o vreme, şi a plecat spre Asia. Grecia era salvată.

Minunata veste

Nimic nu poate descrie bucuria luptătorilor în seara aceea, la Maraton. În vreme ce generalii îi adunau pe morţi ca să-i cinsteascã aşa cum se cuvine, pentru ca sufletele lor să nu rătăcească tânjind după nemurire, un curier a pornit spre Atena. Acesta erau un atlet vestit, învingător la cursele de alergare. El a străbătut noaptea, fără nici o oprire, distanţa care desparte Maratonul de Atena. Ajuns în cetate, bătu la uşile magistraţilor, dându-le tuturor minunata veste, după care se prăvăli neînsufleţit!

Trebuie să adăugãm că două mii de lacedemonieni sosiră la Atena chiar la finalul bătăliei. După ce au primit mulţumirile atenienilor, au fost conduşi, la cererea lor, până la locul bătăliei, să vadă cum arată perşii morţi.